2009-07-13T14:19:00.001-07:00

Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stăteam la o margine-a orei,
tu - la cealaltă,
ca două toarte de amforă.
Numai cuvintele zburau intre noi,
înainte şi înapoi.
Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
şi deodată,
îmi lăsam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinată
de caderea vreunui cuvânt,
ca pe sub laba unui leu alergând.
Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
înainte şi înapoi,
şi cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, într-un vârtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.

Nichita Stanescu

2009-07-11T08:49:00.000-07:00

este prima mea postare pe un blog si se intampla sa fie chiar al meu. este interesant ca multi isi fac bloguri pentru bani si putini pentru a spune de fapt ce gandesc. cum am spus sunt o dreamer si asta din pacat doare. sunt o dreamer in viata, in iubire, in tot ceea ce inseamna existenta. pacat ar fi fost mai bine sa fiu mai realista si poate asa imi faceam si eu un drum in viata mai usor. traim intr-o lume cu semnul de intampinare DREAMERS ARE NOT ALLOWED.

alena dreaming